De ce sa vorbim despre România adevarata ?

O sa va povestesc o pilda pe care o stiu de la tatal meu :

 "  Un preot de la o manastire a venit in Bucuresti la un prieten de -al sau .Si cand se plimbau pe trotuarul aglomerat si galagia infernala a masinilor ,preotul a spus:

-Am auzit un greiere!

Prietenul sau i-a raspuns:

-Cum sa auzi un greiere in toata galagia asta , poate ti s-a parut.

Atunci preotul a traversat strada si peste drum in iarba era un greiere care intr-adevar canta.Amicul i-a spus atunci:

-Fantastic parinte , aveti un auz supraomenesc!

-Nu am nici un auz supraomenesc , eu aud ceea ce ma intereseaza .

Atunci preotul a scos din buzunar cateva fise si le-a scapat discret jos si toti oamenii pe o raza de 5 metri s-au intors sa vada daca nu au scapat ei banii.Preotul a zis:

- Fiecare aude ce il intereseaza ."

  Aceasta mica pilda ne arata clar ca vorbele despre România adevarata nu le va auzi toata lumea , pentru ca ei au alte prioritati: sa munceasca toata viata si sa moara singuri.

  Vorbele despre România adevarata le vor auzi doar cei care cu mintea si cu sufletul stiu ca adevarul nu este cel care ni se prezinta,ni se spun aceste lucruri ca noi sa numai auzim România adevarata cum plange.

  Dar cei care isi vor forma auzul pentru a auzi România adevarata vor fi gata de recuperarea acestei tari de care trebuie sa fim mandri.

  Vom lupta pentru unitate pentru ca vad ca nu este totul pierdut, vad ca zi de zi lumea interesata simte ca este nevoie de o injectie cu adevar.

   Puteti sa-mi trimite-ti adresele de email si un simpu email cu un salut de la un Român adevarat imi multumeste sufletul

  Frati Români cata dreptate este in finalul de la Scrisoarea a III a de Mihai Eminescu ,parca ne arata pe cei care ne conduc:

    

..............................................................

O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!